Ce este Rotary ?

Rotary este o organizaţie a oamenilor de afaceri şi a reprezentanţilor diferitelor profesii, care asigură servicii umanitare, promovează  standarde etice înalte în toate domeniile de activitate şi stabileşte relaţii de bună înţelegere.

Cu zeci de ani în urmă, pe plan internaţional s-au înfiinţat primele cluburi cu scopul declarat de a servi comunitatea, cu alte cuvinte, de a fi la dispoziţia semenilor. Unul dintre cele mai importante din lume este Rotary International, ale cărui baze au fost puse la 23 februarie 1905, în Evanston-Chicago, Illinois (Statele Unite ale Americii).

Principiul rotaţiei

Aşadar, în urma cu 100 de ani, avocatul Paul Harris a invitat câţiva prieteni în ideea de a constitui un grup care să se bazeze pe o totală deschidere şi sinceritate a membrilor săi, impunând încă de la început o regulă a nonprivilegiatului: nimeni nu este favorizat în niciun fel, nici măcar prin simplul fapt de a găzdui de două ori la rând întrunirile grupului-principiul rotaţiei. Astfel a luat naştere Rotary Group.

Organizarea a fost deosebit de simplă, motiv pentru care se menţine şi în prezent: grupul de prieteni a fost lărgit, devenind club, membrii fiind aleşi pe criteriul profesionalismului, al calităţii morale în viaţa socială, de familie şi afaceri.

Clubul este condus de un preşedinte care îşi păstrează poziţia timp de un an, fără posibilitatea de realegere. Ulterior, datorită creşterii numărului de cluburi, apare necesitatea organizării pe criterii de proximitate geografică, în districte, a căror activitate este coordonată de un guvernator.
În 1910, Paul Harris devine primul preşedinte al Rotary International, de atunci criteriul "un preşedinte, un an" aplicându-se şi la nivelul rotarian cel mai înalt. Tot atunci au fost adoptate cele două principii fundamentale care sunt chintesenţa Rotary International: "A servi mai presus de sine însuşi" şi "Profită mai mult acela care serveşte cel mai mult".

Asociaţie de egali, fiecare recunoscut profesional în domeniul său de activitate, persoane de caracter şi care se bucură de o bună reputaţie, lucrând ca buni profesionişti, lideri ai comunităţilor locale, Rotary promovează idealul de a servi binele public în profesie şi în societate, dând dovadă de integritate. Cultivarea relaţiilor personale între reprezentanţii diferitelor profesiuni, meserii şi bresle din comunitatea locală înseamnă recunoaşterea valorii oricărei activităţi utile.

Rotarienii au obligaţia de a participa regulat la întrunirile săptamânale ale clubului, prilej de a afla ce se întâmplă în celelalte profesiuni şi bresle, de a participa prin mijloace financiare şi prin organizare la proiectele clubului, de a propune noi membri calificaţi şi de a activa în cadrul comisiilor în cele patru direcţii de acţiune: internă, profesională, de interes public şi internaţională.
În întreaga lume există aproximativ 30 000 de Cluburi Rotary, care au peste 1,2 milioane de membri.

Criteriul celor patru întrebări

Încă de la începutul acestei organizaţii, membrii Rotary au fost preocupaţi de promovarea standardelor etice în viaţa profesională. Una dintre cele mai răspândite şi citate declaraţii de etică în afaceri este "Criteriul celor patru întrebări" sau "Testul celor patru obiective", care a fost formulat în 1932 de către un membru al organizaţiei Rotary - Herbet Taylor, în momentul în care i s-a cerut să preia conducerea unei companii aflate în pragul falimentului. Acest al XXIV-lea cod scris de etică pentru angajaţi a devenit ghidul departamentului de vânzare, de producţie, de publicitate şi al relaţiilor cu clienţii, iar supravieţuirea respectivei companii s-a datorat acestei simple filosofii. Adoptat de Rotary în 1943, "Criteriul celor patru întrebari" a fost tradus în mai mult de o sută de limbi şi publicat în mii de moduri. Acesta răspunde la următoarele interogaţii: Acţionez conform Adevărului?/ Sunt loial ambelor părţi?/ Stimulez bunăvoinţa şi creez relaţii mai bune de prietenie?/ Ţin cont de interesul tuturor?

Activitatea interbelică în România

În primăvara anului 1929, la Bucureşti ia fiinţă primul Club Rotary din România, din iniţiativa lui Christian Penescu-Kertsch, care a devenit şi cel dintâi preşedinte. Acesta este urmat imediat de cluburi Rotary în două mari oraşe ale ţării - Cluj şi Timişoara.

Scopurile şi idealurile rotariene sunt înţelese şi acceptate de elita intelectuală a ţării, din toate domeniile de activitate, ştiinţă, artă, afaceri, rezultatul fiind înfiinţarea a încă şase cluburi la: Arad, Braşov, Câmpina, Cernăuţi, Iaşi şi Ploieşti. Cu nouă cluburi, în anul 1936 se creează Districtul românesc, care primeşte numărul 84. Efectul activităţii şi acţiunilor rotariene începe să se vadă pe întreg teritoriul ţării, dar, în plin avânt, mişcarea rotariană este interzisă de regimurile autoritare în toată zona central-est-europeană.

Formarea noului District 2241

În anul 1992, cu sprijinul rotarienilor francezi, se reînfiinţează Clubul Rotary Bucureşti. Ca şi prima dată, el va fi urmat imediat de cluburile din Cluj şi Timişoara, pentru ca în luna iunie 1996 să existe în România 13 cluburi care făceau parte din Districtul 1160 din Paris.

La 1 iulie 1996, România depaşeşte o a doua barieră, fiind definită de Rotary International drept "zonă de expansiune rotariană", împreună cu Republica Moldova. Tot Comitetul internaţional îl desemnează pe rotarianul elveţian Jorg Tschopp drept "administrator prezidenţial pentru expansiune". Rezultatul este impresionant - în mai puţin de trei ani, numărul cluburilor ajunge la 30. Se înregistrează şi două premiere absolute: primul Club Rotary la Chişinău şi cel de-al doilea club de gen într-un oraş românesc, în Capitală înfiinţându-se şi Clubul Rotary Bucureşti-Continental.

Acţiunile rotariene au adus în România şi Moldova aproape şase milioane de dolari în şase ani, drept pentru care reobţinerea statutului de district a devenit un imperativ. Acest eveniment s-a petrecut la 1 septembrie 1999, când comitetul Rotary International şi preşedintele Carlo Ravizza au decis ca în România şi Republica Moldova cluburile Rotary vor face parte din propriul lor district, numărul 2241. După Polonia (1998), Cehia şi Slovacia (reunite într-un singur district în 1999), a fost rândul ţării noastre să aibă propriul district, onoare de care nu s-a mai bucurat nici o altă ţară din estul Europei.